- latifúndiu
- s. n. [-diu pron. -dìu], art. latifúndiul; pl. latifúndii, art. latifúndiile (sil. -di-i-)
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
latifúndiu
Look at other dictionaries:
latifundiu — LATIFÚNDIU, latifundii, s.n. Mare proprietate funciară particulară, moşie foarte întinsă; domeniu. [var.: (înv.) latifúndie s.f.] – Din lat. latifundium. Trimis de LauraGellner, 17.05.2004. Sursa: DEX 98 LATIFÚNDIU s. v. moşie. Trimis de siveco … Dicționar Român
latifundiar — LATIFUNDIÁR, Ă, latifundiari, e, s.m. şi f. Persoană care posedă întinse domenii agricole; mare moşier, mare bogătaş. [pr.: di ar] – Latifundiu + suf. ar. Trimis de claudia, 18.09.2003. Sursa: DEX 98 LATIFUNDIÁR s. v. moşier. Trimis de siveco,… … Dicționar Român
latifundie — LATIFÚNDIE s.f. v. latifundiu. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 LATIFÚNDIE s.f. v. latifundiu. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN … Dicționar Român
prediu — PRÉDIU s. v. domeniu, latifundiu, moşie. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime prédiu, prédii şi prédiuri, s.n. (înv. şi reg.) 1. latifundiu; domeniu feudal; mare proprietate (regească, nobiliară, obştească). 2. aşezare rurală… … Dicționar Român
latifondo — la·ti·fón·do s.m. CO grande proprietà terriera lasciata incolta, a pascolo, o su cui è praticata un agricoltura estensiva, caratterizzata da un economia depressa che si basa sui consumi e non sulla produzione {{line}} {{/line}} DATA: sec. XIV.… … Dizionario italiano
domeniu — DOMÉNIU, domenii, s.n. 1. Proprietate funciară feudală întinsă, care a stat la baza societăţii medievale în Europa Apuseană. 2. Sector al unei ştiinţe, al unei arte; sferă de activitate. 3. (mat.) Mulţime de puncte situate pe o dreaptă, pe o… … Dicționar Român
iosag — IOSÁG s. v. avere, avut, avuţie, bogăţie, bun, domeniu, latifundiu, mijloace, moşie, situaţie, stare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime ioság (ioságuri), s.n. – (Trans.) Avere, bunuri, bogăţie. Mag. jószág (Tiktin; DAR). Trimis de… … Dicționar Român
moşie — MOŞÍE, moşii, s.f. 1. Mare proprietate (funciară) dobândită de cineva (prin cumpărare, donaţie etc.); proprietate (mare) de pământ cultivabil. ♦ (înv. şi pop.) Avere moştenită; p. gener. orice bun moştenit. ♦ (fam.) Lucru de care cineva poate… … Dicționar Român
